Unde am fost si unde am ajuns

In primele zile ale Bisericii eram puternici, uniti, altruisti, neinfricati...
Astazi am ajuns sa ne fie frica de valori... am ajuns sa ne conducem dupa ratiunea ateilor...
Cum e posibil sa-ti fie interzis sa vorbesti despre pacat in Biserica?
Cum e posibil sa nu ai libertatea sa-ti afisezi insemnele consacrate ale credintei?

Toate acestea pentru ca cineva se simte lezat? Asta n-ar insemna ca ar trebui interzise pacatele? Ca doar si eu, ca si crestin, ma simt lezat. Cum se face ca in batalia asta spre corectitudine/impartialitate tot crestinismul are de pierdut?

Ati auzit vreodata ca bauturile sa fie interzise ca musulmanilor nu le convine si n-au voie sa bea? Nu cred... s-au interzis vreodata afise cu femei imbracate sumar ca musulmanilor nu le convin? Nu prea... dar crucea ii deranjeaza...

Cred ca batalia se da mai mult intre conducatorii nostri atei si noi, umilii servitori crestini... nu are nimic de-a face cu musulmanii si corectitudinea... pe conducatori ii deranjeaza crucea, le aduce aminte de Dumnezeu si de pedeapsa ce o vor capata dupa moarte... si se razbuna...